Motive pentru decolorarea granitului de marmură
Feb 05, 2020
Adesea spunem că granitul „nu se va estompa niciodată”. Dar pe termen lung, piatra de granit va dispărea, este doar timpul. Suprafețele speciale de construcție, pătrate etc. sunt, de asemenea, afectate de expunerea la vânt și soare. De exemplu, granitul roșu se va estompa după 10 zile și jumătate de expunere la soare.
Mineralele din granit sunt compuse în principal din feldspat, cuarț, mica, piroxen și amfibol. În principalele structuri minerale de silicat, fiecare ion de siliciu este înconjurat de patru ioni de oxigen, formând un tetraedru siliciu-oxigen. Această unitate structurală de bază este de natură destul de stabilă, rezistentă la acizi și alcalii, greu de dizolvat, rezistentă la intemperii și bună în decolorare.
Decolorarea granitului variază și în funcție de tipul de piatră. În general, granitul mai închis și mai deschis este ușor de estompat, deoarece compoziția minerală a granitului închis (de exemplu, negru, verde închis) este în principal piroxen, amfibol, plagioclaza de bază, magnetită. Granitul de culoare deschisă este în principal plagioclază acidă, feldspat potasiu, biotit și cuarț. Mineralele se formează în general subteran, unele minerale formându-se mai întâi și altele mai târziu.
Cele care se formează mai întâi tind să fie elemente grele, cu o greutate atomică mai grea, locații mai adânci, o cantitate mai mică de oxigen și o presiune mai mare; contrariul se formează mai târziu. Prin urmare, diferitele minerale au în general perioade de formare diferite, iar ordinea lor este aproximativ: minerale întunecate: olivină-piroxen-hornblende-biotită; minerale de culoare deschisă: plagioclază bazică-acid plagioclaza-potasiu Piatră-cuarț. După ce mineralele formate sunt expuse mai întâi la suprafață, din cauza schimbărilor mari din mediu, schimbările secundare sunt ușor de produs, iar cele ulterioare formate au modificări mai mici. Cel mai stabil este cuarțul.
O altă situație este că mineralele secundare sunt mai decolorate decât mineralele primare, cum ar fi plăcile decorative verzi și iarbă cu clorit ca principală componentă. După 5 până la 10 ani, culoarea s-a decolorat, dar este similară cu marmura. În schimb, această schimbare este încă foarte slabă. Schimbarea de culoare (decolorare) este, de asemenea, legată de mediu. Dacă conținutul de acid și alcaline din aerul zonei industriale este ridicat, se va schimba și se va estompa ușor. Gradul de întreținere este, de asemenea, important.
Marmura este compusă în principal din calcită, dolomit și alte minerale. Formula moleculară a calcitei este CaCO3, iar dolomita este CaMg [CO3] 2. Ambele au ioni carbonat [CO3]. Este relativ activ și interacționează ușor cu dioxidul de sulf din aer pentru a forma ghips (Ca [SO4] .2H2O). Particule. Calcitul interacționează ușor cu apa pentru a forma bicarbonat de calciu (Ca [HCO3] 2), care este dizolvat în apă, apoi se transformă în carbonat de calciu atunci când se pierde apa. După aceste modificări, suprafața originală lustruită din cristal a plăcii lustruite cu marmură nu mai există. Prin urmare, nu este potrivit să folosiți marmură pentru decorarea pereților exteriori, în special pentru materialele de decorare exterioară. Ca marmură a peretelui exterior, culoarea se va schimba în general după 2 până la 3 ani.








